Noaptea Europeană a Muzeelor – o întâlnire vie cu simbolurile și rădăcinile noastre interioare ✨🏛️

Pe 17 mai, între orele 18:00–20:00, Școala noastră de filosofie, prin Atelierul Arheologic „Acropolis” – un proiect educațional și cultural născut în inima școlii noastre – a fost prezentă la Muzeul Militar al Agenției pentru Știință și Memoria Militară, în cadrul unui eveniment dedicat redescoperirii artei, simbolurilor și legăturii vii cu trecutul.

Am pictat împreună cu vizitatorii Ochiul lui Ra – simbol solar al protecției, clarității interioare și armoniei ☀️👁️, iar prin patinarea reproducerilor arheologice cu chipul regelui Decebal și Stema Moldovei 🛡️, am adus mai aproape de inimile participanților ecoul viu al istoriei noastre.

Zeci de copii și tineri s-au apropiat cu entuziasm de lumea simbolurilor, descoperind prin creație sensuri profunde și universale și înțelegând importanța transmiterii vii a memoriei culturale între generații 🧒🎨📜.

Atelierul Arheologic „Acropolis” este o inițiativă a Școlii noastre de filosofie, prezentă în numeroase țări, menită să promoveze cultura vie, să pună în valoare moștenirea simbolică a umanității și să ofere o punte între arte, istorie și înțelepciune. Pentru membrii care practică filosofia, atelierul devine un spațiu de aplicare practică a ideilor, o formă de meditație activă prin formă și gest, și un exercițiu de armonie între mâini, inimă și minte.

Mulțumim din suflet Agenției pentru Știință și Memoria Militară pentru ospitalitate și deschiderea față de inițiative care apropie oamenii de rădăcinile lor 🤝🌱

Pentru noi, istoria nu este trecut, ci un dialog viu între memorie și viitor ⏳➡️

#NoapteaMuzeelor#FilosofieVie#ScoalaDeFilosofie#AtelierArheologicAcropolis #ArtaSimboluriIstorie

#SimboluriVii #EducatieCulturala #MemorieSiViitor #DescoperaSimbolurile #OchiulLuiRa

#Decebal #StemaMoldovei #ArheologieVie #CulturaPentruTineri #TraditiiSiSimboluri

#FilosofieAplicata #ArmonieInterioara #IstorieVie #InvatamDinTrecut #IdentitateCulturala

#Filosofie #Cultura #Voluntariat #FilosofieInActiune #FilosofiePractica #FilosofiaeFrumoasa

#NewAcropolis #NuevaAcrópolis #NewAcropolisRepublicaMoldova #NewAcropolisChisinau

#FilosofieInChisinau #NoapteaMuzeelor #FilosofieVie #ScoalaDeFilosofie #AtelierArheologicAcropolis

#ArtaSimboluriIstorie #SimboluriVii #EducatieCulturala #MemorieSiViitor #DescoperaSimbolurile

#OchiulLuiRa #Decebal #StemaMoldovei #ArheologieVie #CulturaPentruTineri #TraditiiSiSimboluri

#FilosofieAplicata #ArmonieInterioara #IstorieVie #InvatamDinTrecut #IdentitateCulturala

#Filosofie #Cultura #Voluntariat #FilosofieInActiune #FilosofiePractica #FilosofiaeFrumoasa

#NewAcropolis #NuevaAcrópolis #NewAcropolisRepublicaMoldova #NewAcropolisChisinau

#FilosofieInChisinau

Timpul și identitatea în opera Virginiei Woolf

Autor: Ana Luisa Lellis

Ce este frica?

Autor: Michel Echenique Isasa

Orașul Antic Alexandria

Articol de Nataliya Petlevych


Ziua Mondială a Filosofiei

Ziua Mondială a Filosofiei marcată la Chișinău printr-un eveniment dedicat unității în diversitate

Chișinău, 7 decembrie 2024 – Școala de Filosofie New Acropolis Moldova a inaugurat Proiectul „Ziua Mondială a Filosofiei” printr-o primă întâlnire desfășurată la Bernardazzi Grand Hotel. Evenimentul a reunit un public numeros, atras de dezbaterea unei teme de mare actualitate: „Filosofia Transformării. Unitate prin Diversitate”.

În cadrul discuțiilor, participanții au explorat modul în care diversitatea de perspective poate genera armonie și înțelegere, mai degrabă decât separare. Filosofia, ca instrument al reflecției și dialogului, a fost prezentată drept un mijloc de a descoperi unitatea în complexitatea lumii contemporane.

Evenimentul a fost marcat de dialoguri constructive, evidențiind rolul gândirii filosofice în aprofundarea relațiilor umane și în construirea unei societăți mai echilibrate.

Mulțumim participanților pentru interesul manifestat și anunțăm continuarea seriei de conferințe și dezbateri dedicate reflecției filosofice și aplicabilității sale în viața de zi cu zi.

https://www.facebook.com/share/19sQtLt7eT/?mibextid=9l3rBW


Descoperă cum filosofia poate fi un ghid pentru echilibru interior și pace sufletească! Vă invităm să participați la evenimentul „LUCIUS ANNAEUS SENECA: Controlul emoțiilor și Ataraxia”, care face parte din proiectul nostru Ziua Mondială a Filosofiei – FILOSOFIA TRANSFORMĂRII. Unitate prin diversitate.

📅Când?

13 decembrie 2024, ora 19:00

📍Unde?

Str. Armenească nr. 81, Chișinău

💝 Taxa de participare: Free donation

Seneca, unul dintre cei mai mari filosofi stoici, ne oferă soluții practice pentru a gestiona emoțiile și a găsi liniștea interioară (“ataraxia”).

🌟Vom explora:

🔹Ce este ataraxia și cum putem atinge această stare de echilibru?

🔹Cum ne putem controla emoțiile în fața provocărilor vieții?

🔹Ce ce rațiunea și virtutea sunt cheia unei vieți armonioase?

⁠Vă așteptăm cu drag să discutăm și să descoperim împreună cât de actuale sunt învățăturile lui Seneca pentru lumea de astăzi.

⁠Rezervă-ți locul acum! Pentru detalii, lăsați un comentariu sau un mesaj privat.

Participarea este posibilă numai prin rezervarea locuri prin sms/mesaj +373 79118608 viber/whatsApp/telegram
📬 Distribuie acest eveniment și vino alături de noi!

Articol de Alfredo Aguilar

„Oamenii ar putea învăța din greșelile lor, dacă nu ar fi atât de ocupați să le nege.” – Carl Gustav Jung

O metodă periculoasă este un film din 2011 care explorează relațiile personale complicate dintre Carl Jung, fondatorul psihologiei analitice, Sigmund Freud, fondatorul psihanalizei, și Sabina Spielrein, inițial o pacientă a lui Jung și ulterior medic, devenind una dintre primele femei psihanaliste.

Este o dramă de epocă, plasată în anii de dinaintea Primului Război Mondial, începând cu anul 1904, când Sabina Spielrein este internată ca pacientă a lui Jung la spitalul de psihiatrie din Zurich, în timp ce suferă un episod psihotic.

Filmul, regizat de David Cronenberg, a fost filmat între mai și iulie 2010 în Köln, cu locații în Viena. În rolurile principale îi regăsim pe Michael Fassbender în rolul lui Jung, Viggo Mortensen interpretându-l pe Freud și Keira Knightley în rolul Sabinei Spielrein.

Anectodic, Christoph Waltz fusese inițial prima alegere pentru rolul lui Freud, dar nu a putut participa din cauza unui conflict de programare, fiind ocupat cu alte filmări. Astfel, Cronenberg l-a ales pe Viggo Mortensen pentru a colabora pentru a treia oară, după ce lucraseră împreună la „A History of Violence” și „Eastern Promises”. Mortensen joacă rolul cu eficiență și profesionalism, așa cum se aștepta. Trebuie să recunosc că am fost curios să văd cum ar fi interpretat Waltz acest rol, dar acestea sunt discuții lăsate pentru cinefili. Pentru rolul lui Jung, s-a luat în considerare Christian Bale, dar acesta a avut aceeași problemă de programare, astfel încât rolul i-a revenit lui Michael Fassbender, care l-a interpretat atât de bine încât este greu să-l imaginezi pe Bale în acest rol.

Toate interpretările sunt foarte convingătoare, iar această dramă istorico-psihologică cu dialoguri de o asemenea calitate depășește cu mult majoritatea lucrurilor care pot fi văzute astăzi. Filmul a câștigat mai multe premii, mai ales pentru Fassbender și Mortensen.

Prin introducerea unui personaj destul de sordid, Otto Gross, filmul scoate în evidență atitudinile personajelor față de sexualitate, subliniind, de asemenea, unele probleme etice ale psihanalizei, care au contribuit parțial la ruptura relației dintre Freud și Jung. Cu toate acestea, au existat și alte diferențe de opinie între cei doi, care au devenit din ce în ce mai conflictuale în timp, cum ar fi atitudinea divergentă față de misticism (o parte importantă a viziunii lui Jung, dar complet neglijată de Freud) și dorința lui Freud (potrivit lui Jung) de a fi perceput ca o figură paternă infailibilă.

Figura Sabinei Spielrein este o scânteie vulcanică între cei doi bărbați, aducând filmului vitalitate prin dialogurile sale cu ambii, precum și cu soția lui Jung, Emma.

Un incident amuzant are loc la începutul filmului, când Jung și Freud se întâlnesc pentru prima dată la casa lui Freud pentru prânz. Odată așezați la masă, Jung devine atât de absorbit de subiectul discuției încât continuă să se servească din mâncare până când Freud îi spune „servește-te cât dorești”, moment în care Jung realizează că întreaga familie îl privește cu atenție și curiozitate. Conversația continuă într-un club social, la cafea și desert, unde discută în continuare despre psihanaliză. Apoi revin la casa și biroul lui Freud, unde își continuă discuțiile până când Freud îi atrage atenția că discută de 13 ore fără oprire.

Per total, acest film este o modalitate excelentă de a învăța mai multe despre Freud și Jung, diferențele dintre ei și aspectele mistice ale vieții și operei lui Jung. Adăugând interpretările și regia remarcabile, filmul devine o rețetă perfectă pentru îmbinarea plăcerii cu învățarea.

Câteva informații finale despre personajele principale:
– Otto Gross, din cauza modului său de viață depravat, a pierdut totul și se spune că a murit de foame în 1919. A fost găsit mort pe stradă.
– Sigmund Freud a fugit din Viena, deja foarte bolnav, împreună cu familia sa, după venirea naziștilor, și a murit la Londra în 1939.
– Sabina Spielrein s-a întors în Rusia, unde nu doar că a practicat, ci a și format mulți psihanalisti de seamă. S-a întors în orașul natal, Rostov pe Don. În 1941, văduvă deja, a fost dusă la o sinagogă, împreună cu mulți alți evrei, și a fost împușcată de naziști, împreună cu fiicele sale și ceilalți prezenți.
– Carl Gustav Jung a suferit o depresie profundă în timpul Primului Război Mondial, din care și-a revenit ulterior, devenind cel mai eminent psiholog din lume. A supraviețuit soției sale, Emma, și amantei Toni Wolff, murind în pace în 1961.

Articol de Agostino Dominici

Perioada cunoscută sub numele de Regatul Roman, cu cei șapte regi ai săi, reprezintă timpul în care semințele unei civilizații emergente au fost ferm plantate în solul „italian”. Există un consens academic tot mai mare că cei șapte regi ai Romei au fost figuri istorice reale, inclusiv fondatorul Romei, Romulus. Aceasta nu înseamnă că toate poveștile mitologice și legendare din jurul vieților lor trebuie luate literal. Ele sunt doar indicii și simboluri menite să ofere istoricilor unele indicii despre caracterul esențial al civilizației în cauză.

În ceea ce privește întemeierea Romei, din cele mai vechi înregistrări pe care le avem, putem deduce următoarele puncte: Roma s-a născut într-un context rural-agricol, a fost ghidată de un puternic spirit războinic, a fost formată dintr-un amestec de diferite popoare (latini, sabini și etrusci), iar viziunea și forța sa socio-politică erau înrădăcinate în sacru.

La începutul poveștii Romei, îl găsim pe primul său rege, Romulus, conducând nu singur, ci împreună cu regele sabin Titus Tatius. Această tradiție de conducere comună (în care doi consuli aleși serveau împreună), concepută pentru a permite un mai bun echilibru al puterii, a durat aproape 700 de ani. Romulus și Titus Tatius au înființat curând consiliul regal, baza a ceea ce avea să devină mai târziu senatul roman. Acesta era format din cei mai nobili bărbați, părinții romani (numiți mai târziu senatori și, de asemenea, patricieni – din „patres”). Romulus este, de asemenea, responsabil pentru crearea proprietății private și a „legilor” de bază referitoare la proprietatea funciară. Prima structurare a societății în grupuri sociale sau clase diferite (similar unui sistem de caste) îi este atribuită tot lui. Domnia lui Romulus s-a încheiat cu zeificarea și ascensiunea sa la cer. El devine un erou, fondatorul și protectorul Romei, identificat și cu zeul Quirinus.

Al doilea rege, Numa Pompilius, a fost esențial în construirea „inimii sacre” a Romei. Realizările sale principale au constat în crearea diverselor colegii religioase:

  1. Flamines (figuri sacerdotale), fiecare dedicat exclusiv venerării unei zeități. Dintre cei 15 Flamines, cei mai importanți „slujeau” lui Jupiter, Marte și Quirinus.
  2. Fecioarele Vestale, care întrețineau cultul de stat al zeiței Vesta și mențineau focul sacru al Romei aprins.
  3. Colegiul Augurilor, dedicat observării și interpretării semnelor voinței zeilor (numite auspicii), precum tunetele, fulgerele și zborul păsărilor.
  4. Salii, sau preoții săritori ai lui Marte, care decideau deschiderea și închiderea unei campanii militare și „protejau” magic armata Romei.
  5. Fetialii, un grup de oficiali sacerdotali preocupați de diverse aspecte ale dreptului internațional și relațiilor, cum ar fi tratatele și declarațiile de război.
  6. Colegiul Pontifilor, format din preoți de rang înalt care organizau și supervizau toate celelalte colegii religioase. Liderul său era Pontifex Maximus, cea mai importantă poziție în religia romană antică.

După Numa Pompilius, un nou rege a fost ales în unanimitate, Tullus Hostilius. Iubit mai ales de clasele populare, el a fost un rege războinic și belicos, iar numele său, care înseamnă „ostil”, este o dovadă a acestui lucru. El a purtat numeroase războaie sângeroase împotriva orașelor vecine ale Romei, inclusiv împotriva vechiului oraș Alba Longa (fondat de Ascanius, legendarul fiu al lui Aeneas, strămoșul mitic al Romei).

Al patrulea rege, Ancus Marcius, a încercat să restabilească echilibrul dintre război și pace. Totuși, aceasta a fost o perioadă de războaie continue și intense între orașe. Marcius a fost un mare strateg militar și un rege inteligent. Sub conducerea sa, comerțul și economia au prosperat. El a inițiat construcția de saline pentru producția de sare, o sursă inestimabilă și esențială de bogăție (de aici provine cuvântul „salariu”). Cea mai mare realizare a sa a fost întemeierea primei colonii romane, orașul de coastă Ostia, care a devenit portul Romei și a oferit acces direct la mare.

Cel de-al cincilea rege roman, Tarquinius Priscus, a fost etrusc. Avea o mare abilitate de a forma alianțe politice între popoare străine și ostile. De exemplu, până atunci, etruscii fuseseră cei mai mari dușmani ai Romei, dar datorită lui Tarquinius au putut fi ținuți sub control. În timpul domniei sale, multe elemente culturale și simbolice etrusce au fost încorporate în lumea romană. Alte realizări importante ale acestui rege includ instituirea festivalurilor religioase, precum Jocurile Romane (Ludi Romani), și construcția unuia dintre cele mai vechi sisteme de canalizare din lume (Cloaca Maxima).

Este clar că, până la sfârșitul domniei lui Tarquinius Priscus, Roma se extinsese atât de mult încât erau necesare reforme sociale și politice radicale.

Acesta este momentul în care Servius Tullius a intrat pe scena politică. Deși era fiul unui sclav, provenind dintr-un mediu foarte umil, el a devenit unul dintre cei mai mari reformatori politici ai Romei. Printr-un recensământ major al populației, a fost creat sistemul centuriilor armatei romane. Grație reformelor sale, cetățenii obișnuiți ai Romei au devenit o forță distinctă în politica romană, având acum dreptul de a participa la deciziile guvernamentale.

Domnia ultimului rege, Tarquinius Superbus, s-a caracterizat printr-un fel de dictatură, care a marcat sfârșitul monarhiei și începutul Republicii Romane. Conducerea arogantă a lui Superbus a dus la o revoltă populară care a trimis familia sa în exil. Dar Roma a trebuit să ducă o serie de bătălii sângeroase și să reziste unui asediu pentru a scăpa complet de acest rege, care devenise cel mai mare dușman al său. Aceasta este, pe scurt, fascinanta poveste a primilor pași ai Romei, care au marcat răbdător, dar hotărât, supremația sa culturală asupra lumii antice.

Articol de Siobhan Farrar

„Antropocen” este termenul care definește epoca post-industrială, în care activitatea umană a alterat ireversibil planeta și mediul său. Ascensiunea Antropocenului aduce provocări în toate domeniile vieții, ducând la pierderea speciilor și la o criză existențială iminentă pentru umanitate. Pentru artiști, mai puțin implicați tangibil în soluții comparativ cu alte științe, a fost, poate, dificil să confrunte magnitudinea vremurilor noastre cu o claritate și persuasiune adecvate.

Arta de astăzi este adesea analizată sau înțeleasă prin capacitatea sa de a expune sau contracara diverse etichete și clasificări ale vieții umane, psihologice sau materiale – prin funcție, utilitate, formă și valoare, reflectând o tendință către materialism, specifică vremurilor noastre și Antropocenului. Cunoașterea materială a funcției, utilității și formei este, fără îndoială, utilă și importantă în crearea operelor de artă, însă aceasta poate conduce și către perspective înguste și liniare, permițând, în cel mai rău caz, diviziuni arbitrare, prejudecăți și obiectificare. Cu siguranță, o evaluare tristă care ar putea fi aplicată maselor de artă vizuală „produse” în epoca noastră și în trecutul istoric recent.

Totuși, putem spune și că arta are de-a face cu exprimarea unui mod transcendent de „a cunoaște”, care inspiră și anunță dezvoltări în gândire și sentiment înainte ca alte metode să fie capabile să abordeze detaliile. Johann Wolfgang von Goethe spunea că „Arta este un mediator al indicibilului” și, în acest sens, are potențialul de a dezvălui noi posibilități și de a deschide înțelegeri pe care metodele altor discipline pur și simplu nu le pot atinge.

Academica și autoarea Susan Ballard a explorat o abordare denumită „Estetica Planetară”, care presupune că artiștii privesc diferit relațiile dintre toate formele de viață; gândind, simțind și creând opere de artă dintr-o perspectivă „centrată pe planetă” și la o „scară planetară” (Ballard, 2017). Într-o direcție similară, Donna Haraway, profesoară în Istoria Conștiinței și Studii Feministe, a evidențiat „faptul că toate ființele pământene sunt înrudite în cel mai profund sens” (Haraway, citată în Ballard, 2017). Estetica planetară se bazează pe ideea relațiilor multi-specii și pe o abordare mai puțin dogmatică a întâlnirilor umane cu natura și cosmosul, cu scopul de a permite apariția unor noi posibilități estetice și culturale (Ballard, 2017).

Ballard face referire la opera artistei americane Diana Thater, care răspunde unui studiu științific ce demonstrează cum gândacii de balegă folosesc Calea Lactee pentru orientare și navigație spațială. Lucrarea artistei transcende datele științifice și invită privitorul să perceapă și să relaționeze cu experiența trăită și esența gândacilor, în loc să exploreze doar forma, mișcarea sau obiceiurile acestora.

Mișcarea gândacilor de balegă, explorată de Thater, poate atinge vag o înțelegere egipteană antică, unde scarabeul simboliza eforturile umane de a se transforma într-o stare de armonie cu cerurile celeste, simbolizând efortul necesar pentru a dobândi înțelepciune și a trăi cu înțelepciune. În timp ce o înțelegere interconectată a umanității și naturii a existat întotdeauna în tradițiile spirituale și de înțelepciune ale umanității, trebuie să ajungem în mod continuu la aceleași profunde înțelegeri din nou și din nou, pentru ca experiența înțelepciunii să rămână vie. Spre deosebire de a fi redusă la o altă etichetă, descriere sau clasificare, încapsulată în mormântul unui manual.

Poate că „estetica planetară” poate oferi un canal nou prin care arta să exprime experiența profundă a „unității”, care a fost întotdeauna o sursă pentru coeziunea socială și estetică, ajutând la făurirea unei culturi viitoare, hotărâtă în conexiunea sa cu ceilalți, cu Pământul, cu toate formele sale de viață și dincolo de acestea…

Politica de confidențialitate
2022 - Copyright, New Acropolis Moldova
Made by ROI SYSTEMS
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram