Frica este o întrerupere bruscă a procesului de raționament. Primul lucru care ni se întâmplă atunci când simțim frică este de a ne pierde capacitatea de a raționaliza orice fel de situație. Dar oare este necesară raționalizarea atunci când nu știm ce se întâmplă? În general, atunci când se întâmplă ceva, ne formăm o prejudecată, gândim un fel de fantezie mentală, adesea fără să știm exact ce se întâmplă. Această fantezie poate avea consecințe foarte grave. Dacă ne aflăm într-o situație periculoasă și se întâmplă ceva confuz, este mai bine să nu gândim.
Este ușor de văzut cum, într-o situație de pericol, mulți oameni fac exact ceea ce nu ar trebui să facă. De ce? Pentru că se gândesc fără să cunoască ce se întâmplă. Dacă cineva conduce o mașină și intră într-o curbă cu viteză excesivă și se gândește, primul lucru pe care îl va face va fi să frâneze. Tocmai atunci își provoacă nenorocirea, pentru că acolo se află pericolul: frânarea bruscă într-o curbă cu viteză mare. Frica ne poate împiedica să facem ceva în mod mental. Ea blochează toate procesele mentale.
Frica, ca sentiment, este o întrerupere/încetare bruscă a tuturor proceselor de motivare și raționalizare. Atunci când simțim impactul fricii este ca și cum ceva cade, rămânem fără energie, fără motivație pentru a face lucruri. Acesta este cel de-al doilea fenomen pe care îl produce frica. Atunci când se întâmplă anumite lucruri, tendința este de a crea fie depresie traumatică, fie euforie. Există persoane care reacționează în situații obișnuite cu euforie, iar altele care se abandonează total; acestea sunt procese legate de motivația individului, iar în orice situație de risc sau de pericol, atât euforia, cât și depresia traumatică sunt negative.
Ceea ce provoacă probleme în situațiile de risc este imprudența sau abandonul. Este curios să observăm cum, atunci când oamenii sunt prinși în capcana fricii, ajung să facă exact opusul a ceea ce ar trebui să facă.
Aceste atitudini sunt foarte departe de așa-numitul „instinct de supraviețuire”. În aceste situații, oamenii vor să fugă și, prin urmare, ajung să facă lucruri stupide. Dimpotrivă, oamenii care își asumă frica în mod conștient sfârșesc prin a face lucrurile corecte. Cauza majoră a accidentelor și a deceselor este comportamentul pe care îl avem în fața fricii și nu frica în sine.
Percepția fricii și senzația de frică reprezintă un blocaj, o inhibiție a tuturor funcțiilor fiziologice. Atunci când apare frica, aceasta oprește raționalizarea, motivația și procesele pur fiziologice. Rămânem incapabili să facem ceva pentru o clipă; nici să gândim, nici să simțim, nici să acționăm.
Frica paralizează, inhibă. Ne oprim înainte de a cădea de pe stâncă. Inițial, această oprire bruscă este bună pentru că există un risc la bază și, până nu știm care este acesta, este mai bine să stăm pe loc.
Din acest punct de vedere, frica este o forță care are ca scop evitarea pericolelor de orice natură și funcționează ca un semnal care întrerupe orice acțiune imprudentă. În termeni concreți și obiectivi, frica este doar atât și nu are nimic de-a face cu reacțiile la ea, care, în cazul nostru, din motive culturale, nu sunt naturale. Cultura noastră nu numai că nu ne-a pregătit să înfruntăm frica, dar ne-a și învățat să ne fie frică de frică. Într-un alt proces cultural, am fi înfruntat frica într-un mod diferit și am fi avut reacții naturale. Aceste reacții naturale acționează în favoarea instinctului de supraviețuire, atât al corpului, cât și al minții. Există reacții instantanee de reflexe condiționate, iar noi le considerăm ca fiind naturale. Dar dacă este condiționat, nu este pe deplin natural. Ceea ce este natural în fața fricii este să reacționăm independent de prejudecățile noastre, să observăm cu atenție situația pentru a ști ce se întâmplă și să nu vrem să fugim de ea.
În artele marțiale, pe măsură ce ne antrenăm de-a lungul anilor, ajungem să reacționăm într-un mod logic sau natural atunci când suntem atacați. Dacă cineva țipă când urmează să ne atace, țipătul este un semn de atac. De ce ar trebui să-mi mișc capul înapoi când cineva țipă la mine? Cine s-a antrenat în artele marțiale, în loc să se dea înapoi, se uită mai întâi de unde vine țipătul, ce fel de țipăt este, ce se poate prevedea în legătură cu acea atitudine și, odată ce știe ce se întâmplă, acționează. Acest lucru este natural.
Reflexele naturale ale corpului nu ne fac să fugim de situațiile riscante, ci ne determină să ne adaptăm. Nu suntem obișnuiți cu acest lucru. Am fost educați într-o cultură care nu ne învață să facem față fricii, ci mai degrabă să ne temem de ea. Frica poate fi folosită ca element de manipulare pentru a subjuga, înrobi și domina oamenii. Adevărul este că ajungem să ne fie frică de frică și, atunci, pentru a nu o simți, plătim orice preț. Acesta este punctul cel mai complex în legătură cu frica. Frica nu este rea; ceea ce este rău este reacția pe care o avem față de ea, deoarece nu am fost educați într-un mod corect pentru a o înfrunta.
Concluzie
Frica este o forță naturală. Nu este frica mea sau frica ta, este doar frică. Ea există independent de oameni; există ceva în noi și, de asemenea, în afara noastră care se numește frică și care are o funcție în natură, la fel ca Soarele, Luna, apa, pământul sau orice element. Frica face parte din natură și funcția ei este de a proteja, oricât de incredibil ar părea.
