Citirea rapidă are avantajele sale – economisește timp atunci când orele sau zilele disponibile sunt limitate, iar volumul de pagini este copleșitor, sau atunci când atractivitatea conținutului nu depășește pe cea a unui manual de instrucțiuni.
Problema generată de citirea rapidă, însă, poate fi rezumată prin următoarea replică a actorului și regizorului plin de umor, Woody Allen: „Așa am citit Război și Pace. Era vorba despre Rusia.” O remarcabilă sinteză pentru o carte de 1200 de pagini.
Prefer să discut despre „modul de a citi” și nu doar despre viteză. Garantează oare un ritm lent calitatea lecturii? Din păcate, nu. Puteți face un exercițiu foarte scurt – ce cărți ați citit, să zicem, acum doi ani? Despre ce erau? Puteți reaminti cinci idei din fiecare dintre ele? În majoritatea cazurilor, răspunsul este „Nu”. Așadar, ce diferență face dacă citim repede sau încet?
În aceste vremuri agitate, sugerez „Citirea conștientă”, care include două principii simple. Primul este, desigur, conștientizarea. Viteza de citire este adaptată exact la viteza conștientizării. Citesc pentru a înțelege. Înțeleg pentru a asimila. Asimilez pentru a folosi. Acest lucru mă obligă să încetinesc atunci când nu prind ideea din spatele cuvintelor, să revin iar și iar asupra unei fraze și, dacă nu i-am înțeles sensul, să nu las paginile și capitolele până când mesajul lor nu îmi este clar.
Astfel, poezia necesită un ritm lent, timp pentru un „ecou” interior al rimei în suflet, pentru a surprinde estetica cuvintelor. Romanul permite sau chiar cere o viteză mai mare pentru a ne bucura de intriga poveștii. O carte filosofică necesită pauze, reflecții și uneori revenirea asupra celor citite, deoarece în construcția interioară a ideilor, poate lipsi o cărămidă din înțelegere sau o piatră pentru a umple golurile largi ale îndoielii.
Dar toate tipurile de viteză au un numitor comun: conștientizarea. Conștiința nu își îndeplinește funcția fără un instrument – iar acesta este concentrarea. Nu viteza este crucială pentru citit, ci concentrarea.
Și celălalt principiu: Post Lectio – Raționare.
Să presupunem că avem o oră pentru citit. Dacă citim timp de 60 de minute și, după ce închidem cartea, trecem imediat la altceva, ratăm un element-cheie – gândirea asupra conținutului cât încă ne amintim de el. Ceva ca o asimilare calitativă a ideilor, o „digestie” mentală. Cine nu este obișnuit cu aceasta poate încerca cel puțin 59/1 comparativ cu 60/0: un minut pentru a reflecta și a asimila. Mai bine, încercați cinci sau, și mai bine, zece minute, sau de ce nu 30/30 minute? Și dacă nu există nimic de digerat și asimilat după citit? Atunci putem reflecta câteva minute asupra selecției de cărți pe care le citim...
Cu acest exercițiu mental, nu numai că ne vom aminti idei din cărțile citite, dar vom obține un beneficiu mult mai mare din conținutul lor.
Acesta este un exercițiu pe care îl puteți începe chiar acum.
Sper că nu ați citit acest articol prea repede.
