Școala de filosofie

Drumul invers

februarie 3, 2023

Jorge Angel Livraga

Când citim paginile Istoriei, ies în evidență figurile de talia unui Alexandru, a unui Iulius Cezar, Napoleon, Bolivar, ele fiind cele mai relevante și aproape singurele vizibile pentru noi. Este clar că asemenea personalități nu au visat, nu au muncit și nu au luptat singure, dar acest fapt nu are importanță prea mare, deoarece siluetele lor uriașe acoperă tot orizontul faptelor umane, aproape nelăsând loc pentru altceva decât pentru ei înșiși.

Chiar și atunci când sunt menționați colaboratorii lor, inamicii lor, prietenii și iubirile lor, toți par niște pitici pe care ajungem să îi cunoaștem doar prin alăturarea lor circumstanțială la figura Eroului. Dacă Xantipa nu ar fi aruncat în public o găleată de apă asupra capului lui Socrate, numele ei niciodată nu ar fi ajuns până la noi, iar despre ea știm – sau ne interesează să știm – puține lucruri în afară de această anecdotă.

Însă, începând cu secolul XVIII s-a forjat ceea ce genialul Ortega a numit „Rebeliunea Maselor”. Figurile eroice s-au diluat într-o companie din ce în ce mai numeroasă. Meritele lor nu sunt necunoscute, dar se împart cu cei mulți și mormântul „Eroului Necunoscut” este în ziua de azi, de obicei, mai important decât cel al Generalului care a condus. Partidele politice și sindicatele, ca centre de putere, l-au înlocuit pe Erou, iar Individul se scufundă în masă până când aceasta îl digeră. Și în această dezintegrare a Individului și disoluție a Eroului am ajuns să îi pierdem pe amândoi din vedere.

Anonimatul a înlocuit numele și în cele din urmă am devenit doar un număr de pașaport, o singurătate depersonalizată care trăiește în compania altora ca el, un element artificial, rezultat al producției în serie, al unei linii de montaj, ca cel mai anonim șurub din mașina noastră, ca un capac metalic al unei butelii de gaz.

Trăim în mijlocul milioanelor de oameni din orașe moderne, dar ne intersectăm pe străzi dezumanizați, fără a ne cunoaște și, mai rău, fără să ne intereseze cu adevărat să cunoaștem pe cineva. Fiecare „își trăiește viața proprie”, dar în realitate, această atitudine egoistă se dizolvă într-o modalitate masificatoare a unui trai nedefinit, împins de curentele evenimentelor, de agitațiile în vogă. Puțin câte puțin rămânem goi pe dinăuntru, relațiile noastre interumane devenind superficiale. Nimic nu pătrunde în adâncul inimii noastre și uneori ne îndoim dacă avem acea „profunzime” și dacă suntem ceva mai mult decât niște kilograme de carne și oase scuturate de impulsuri electrice. De aici până la convertirea în „roboți” mai este doar un pas. Cel mai periculos pas. Pasul care duce la pieirea unui întreg proces de umanizare care s-a realizat de-a lungul a milioane de ani.

Masa în care suntem cufundați ne-a absorbit Sufletul, ne-a modificat gusturile, ne-a impus păreri, atitudini obligatorii. Semănăm tot mai mult unii cu alții, dar în interior suntem din ce în ce mai distanți și mai indiferenți. Nimic nu ne mulțumește, niciodată nu ajungem să fim pe deplin fericiți. Ca un ansamblu de mașini raționale și lipsite de sensibilitate, intoxicăm Natura cu subprodusele noastre, o urâțim și o îmbolnăvim.

Contaminarea masificatoare nu are loc doar la nivel psihologic, ci se plăsmuiește și în cel concret, fizic. Toți folosim aceleași obiecte făcute în serie, iar dacă apare vreo diferențiere, aceasta se datorează unei nu prea nobile proprietăți, aceea de a avea mai mulți bani, de a fi acumulat mai multă putere materială, și nu contează prin ce mijloace.

A venit momentul să facem cale întoarsă.

Trebuie, mai întâi, să reflectăm și, dându-ne seama de eroarea pe care o comitem, să ne inversăm eforturile, să ne revizuim punctele de vedere, să depășim „tabuurile” masificatoare care încearcă să ne egaleze la statura celui mai mic. Trebuie să inițiem o veghe spirituală în interiorul nostru și să o traducem în fapte cotidiene. Trebuie să ne decontaminăm. Istoria cere reconstruirea Eroului, recompunerea întregului din nenumărate fărâme. Fără a desconsidera pe nimeni, trebuie să oferim fiecăruia oportunitatea naturală la care are dreptul, pe baza datoriilor care îi revin ca obligație.

Trebuie să reconstruim Eroul pentru ca toți ceilalți să redevină popor și nu o masă amorfă. Pentru ca toți să aibă parte de gloria unei păci spirituale, a unei înțelepciuni, a calmului, a modestiei inimii pe care doar un Erou o poate resimți și retransmite consolidată tuturor. Alături de Erou bărbații cresc, devin curajoși și altruiști, femeile încetează să mai fie obiecte și devin receptacule ale dragostei, frumuseții și spiritualității. De aceea, toți se regăsesc în figura Eroului. Toți capătă, astfel, dreptul la umanizare și la participare prin isprăvile Eroului.

Și atunci vom redeveni Bărbați și Femei în adevăratul sens al cuvântului și „omenirea” roboților va rămâne în urmă; toate crimele anonime, violențele anonime și exploatarea vor avea zilele numărate. Omul reînnoit, cel care va lua parte la acest „eroism”, va șterge toate aceste flagele de pe Terra construind o lume mai bună, mai frumoasă și mai justă. O lume naturală, necontaminată, înalt spirituală, fără cerșetori care ne rușinează, fără intermediari care ne exploatează, fără gherile care ne asasinează, fără politicianismul are ne prostituează.

Ne-am pierdut cărarea. A venit momentul să o luăm pe un drum invers.

Cursuri de filosofie

Află mai mult
Politica de confidențialitate
2022 - Copyright, New Acropolis Moldova
Made by ROI SYSTEMS
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram